|
Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi. |
|
|
Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi. |
Aceste pricesne nu sunt publicate pe site în scopuri comerciale, ci pentru a face cunoscută tradiţia noastră, a românilor, tuturor vizitatorilor noştri din ţară şi din străinătate. Sperăm că titularii drepturilor asupra acestor minunate cântări ortodoxe ne vor înţelege şi ne vor permite afişarea lor spre a putea fi uşor învăţate şi transmise generaţiilor viitoare...
Iisus ne cheamă jalnic
Cu glasul Său smerit
Poporul meu drag spune
De ce m-aţi părăsit?
De ce m-aţi lăsat singur?
Veniţi la mine iar
Cu drag să mă petreceţi
La Sfântul Meu altar.
Vă rog să-mi spuneţi oare
De ce m-aţi părăsit?
Ce nu v-am dat în lume
De nu v-aţi mulţumit?
Nu vreţi să vă cunoaşteţi
Pe-al vostru Dumnezeu?
Care vă ţine-n lume
Şi vă dă harul Său
Vă rog, veniţi la mine
Să nu întârziaţi
Să vă rugaţi din suflet
Cât pe pământ mai staţi.
Căci va ajunge vremea
De mă veţi căuta
Dar Eu, fără de milă
Nu vă voi asculta.
Cu multă jale-n suflet
La mine veţi veni
Plângând veţi zice Doamne
Dar nu voi auzi.
Cu multă jale-n suflet
La mine veţi striga
Plângând veţi zice Doamne
Dar nu voi asculta.
Şi noi te rugăm Doamne
Cât trăim pe pământ
Să fim uniţi cu Tine
În darul Tău cel sfânt.
Primiţi vor fi aceia
În Sfânt locaşul Meu
Care trăiesc în lume
Uniţi cu Dumnezeu.
Pentru cei ce i-am iubit
Sus pe cruce răstignit,
Între doi tâlhari, în chin, am murit;
Pentru vreo 30 de-arginţi
Voi copii şi voi părinţi,
M-aţi vândut tâlharilor, ca să mor.
Refren:
Oile Mele, ce v-am făcut Eu vouă?
În loc să veniţi, crucea să-Mi fi luat,
Cunună de spini Mi-aţi dat.
Oile Mele, ce v-am făcut Eu vouă?
M-aţi dus la calvar, ca să mor pentru voi,
Ca să fiţi şi voi mântuiţi.
Iuda, oişoara Mea
Ca să-ţi umpli punga ta,
M-ai vândut tu la tâlhari, pentru bani.
Te-am nedreptăţit cumva?
Sau Ţi-am tras dragostea Mea,
Atunci când prin sărutat, lor M-ai dat.
Când eram între călăi
Te-ai uitat la banii tăi
Şi plângeai de ce-ai lucrat, că-i păcat.
Dat-ai banii-napoi toţi,
Dar cei mincinoşi şi hoţi
Nu primiră banii tăi, că sunt răi.
Pe bani ce ţi-ai cumpărat?
Funie de spânzurat,
Şi-ai ajuns să fii de râs, cum stă scris.
E târziu să te căieşti
După ce păcătuieşti,
Lacrimile-ţi curg pârâu, e târziu.
Pe păşuni verzi te-am purtat
Şi la timp te-am adăpat,
Am umblat prin vânt şi ploi, pentru voi.
Ziua-ntreagă prin zăduf
V-am păzit de furi şi lupi,
Pentru bine ce v-am vrut, M-aţi vândut.
Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul blând,
Mergea cu turma la izvor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!
Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El frumos,
Şi-a dus-o-n braţe iubitor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!
Iar alta care la pământ
Zăcea cu picioruşul frânt
El o lega mângâietor
Blândul Păstor, blândul Păstor.
El le-a iubit cu dor nespus
Şi viaţa pentru oi şi-a pus
Şi pentru mântuirea lor
Blândul Păstor, blândul Păstor.
Dar mai târziu L-am întâlnit
Cu spini era împodobit
Într-o mulţime de popor
Blândul Păstor, blândul Păstor.
Când l-am văzut, L-am întrebat
-Cine sunt cei ce Te-au scuipat?
Atunci a suspinat uşor
Blândul Păstor, blândul Păstor.
Şi mi-a răspuns duios şi lin:
-Cei ce Mi-au pus cununi de spini
Sunt oile ce le-am fost lor
Un blând păstor, un blând păstor.
Iar cei ce Mă batjocoresc
Şi cei ce crucea-Mi pregătesc
Sunt cei la care iubitor
Le-am fost Păstor, le-am fost Păstor.
Iar cei ce Mă lovesc turbaţi
Sunt oile care pe braţ
Le-am dus la câmp şi la izvor
Ca un păstor, ca un păstor.
Tăcu... şi ochii Lui senini
De lacrimi limpezi erau plini
Plângea de mila oilor
Blândul Păstor, blândul Păstor.
Şi-atuncea "oile"- au venit
Pe cruce sus L-au răstignit
Iar El plângea de mila lor
Blândul Păstor, blândul Păstor.
Jos sub crucea răsturnată dintr-un sat
Am văzut un om odată
Stând cu faţa-n mâini lăsată
Şi cu fruntea-nsângerată
Şi plângea, plângea de parcă
Toată lumea l-a lăsat.
M-am oprit atunci din cale lângă El
Lacrimile-i curgeau vale
Printre degete în poale
De-ţi venea să-i plângi de jale
Călător pornit pe cale
Singurel.
Faţa-i era albă toată ca de crin
Dar albeaţa ei curată
Sângele-o brăzdase toată
Şi-a Lui frunte-nsângerată
O cunună era roată
Numai spini.
Când i-am spus să nu mai plângă m-a privit duios
A pus fruntea-n mâna stângă
Şi-a-nceput din nou să plângă
Ca şi cum ar vrea să frângă
Lacrima ce-i curgea lângă
Cruce jos.
Iar în palme şi-n picioare - răni de cui
Şi atunci plin de mirare
Mi-am adus aminte care
E străinul din cărare
Când mă-ntorc minune mare...
Nu-l văzui...
Azi când trec prin multe sate şi prin lunci
Când văd crucile uitate
Mie-mi pare că pe toate
Stă un Iisus care plânge
Plin de răni şi plin de sânge
Ca atunci.
Iisuse-al meu, prieten bun
Din anii tinereţii
Cu Tine eu călătoresc
Pân-la sfârşitul vieţii.
În zori de zi când mă trezesc
Smerit m-aplec sub cruce
Că-n toată lumea nu găsesc
Un scut mai bun şi dulce.
În calea vieţii când pornesc
Tu, Doamne, eşti cu mine
Şi fie drumul cât de greu
E-aşa uşor cu Tine
Şi nu mă tem că voi pieri
În marea de păcate
Că Tu, preabunul meu Iisus
Mă izbăveşti din toate.
Când am de suferit un chin
Tu Doamne-mi dai putere
Şi fie chinul cât de greu
Eu simt o mângâiere.
Tu eşti comoara care-ai fost
De mine căutată
Dar astăzi nu Te-aş mai lăsa
Nici pentru lumea toată.
Că Tu-mi eşti sprijin ne-ncetat
În cânt şi în suspine
Iisuse, al meu prieten drag
Ce bine-i lângă Tine!
Maică pururea Fecioară,
Tu care-n cer străluceşti
Mai frumos decât toţi sfinţii
Şi oştile-ngereşti,
Tu, ce eşti comoară sfântă
Şi sălaş dumnezeiesc,
Toţi creştinii te adoră,
Toţi din suflet te cinstesc.
Tu, ce eşti o floare scumpă
Cu un preadulce miros,
Tu, care-ai purtat în braţe
Pe Slăvitul Domn Hristos,
Tu, care ai fost aleasă
Scară pentru Dumnezeu,
Îţi cinstim cu bucurie
Numele cel sfânt al tău.
Tu, de-acolo, ocroteşte
Neamul nostru creştinesc,
Să trăiască după voia
Tatălui celui Ceresc!
Roagă-Te, Măicuţă Sfântă,
Roagă-Te şi pentru noi,
Primeşte cântarea noastră
Şi ne scapă din nevoi!
Pentru mila ta cea mare,
Laude îţi înălţăm
Şi, cu-o inimă smerită,
Într-un glas cu toţi strigăm:
Bucură-Te Preacurată,
Bucură-Te munte sfânt,
Îngerii de sus îţi cântă,
Noi îţi cântăm pe pământ!
Iisuse veşnic călător
Prin lumea de păcate
Tu baţi străin şi iubitor
La uşile-ncuiate.
Nimic Tu nu ceri nimănui
Când baţi şi-aştepţi să vină
Ci vrei să laşi în casa lui
Din pacea Ta divină.
Ai vrea din viaţa Ta să-i dai
Căci viaţa lui e moartă
Dar el nu vrea, Tu plângi şi stai
Afară, lângă poartă.
Eram copil când Te-am văzut
La poarta mea, străine,
Şi să-ţi deschid ai tot bătut
Să intri şi la mine.
Dar lumea-mi spune să nu vin
Că viaţa Ta-i amară
Am vreme, colo, mai târziu
Şi, Te-am lăsat afară
Târziu, Ţi-am auzit din nou
Chemarea Ta duioasă,
Înceată, stinsă... un ecou...
O, lasă-Mă în casă...
O, lasă-n suflet să-ţi străbat
Cu pacea Mea cerească
Cât ceru-n larg şi marea-n lat
Nu pot să-ţi dăruiască
Dar lumea spune să Te las
Afară şi-astădată
Tu iar la uşă ai rămas
Şi uşa încuiată.
Te-am auzit ani mulţi pe rând
Chemându-mă pe mine
Dar n-am deschis, iar Tu plângând
Te-ai dus străin în lume.
Dar astăzi singur mă-nfior
De-a mele fapte rele
Iisuse, şi te chem cu dor
În noaptea vieţii mele.
Mai vino iar, Iisuse blând
Mai bate iar o dată
Te-aştept cu sufletul plângând
Şi uşa descuiată.
O Măicuţă Sfântă, cu drag am venit
La Tine Măicuţă, într-un loc iubit.
Refren:
Am venit, Măicuţă, să te mai vedem,
Să-ţi spunem necazul care-l mai avem.
Noi cu toţi din suflet te rugăm aşa
Scapă-ne, Măicuţă, de ispita grea.
Roagă-te Măicuţă, din cerul tău sfânt,
Câte greutăţi sunt aici pe pământ.
Crime, omoruri multe şi mari întâmplări,
Boli, Măicuţă, multe, fără vindecări.
Tinereţea-i mare, tare-nfloritoare,
De credinţă, Maică, nu e iubitoare.
Merg către pierzare, ca neştiutori,
Şi nu-ţi cer, Măicuţă, al tău ajutor.
Ei nu vor să creadă că tu le eşti Mamă,
Mângâierea celor ce cu drag te cheamă.
Însă noi, Măicuţă, te rugăm aşa,
Nu-i lăsa să piară în durerea grea.
Roagă-te, Măicuţă, pentru-al tău popor,
Care strigă-ntruna pentru ajutor.
Toată bucuria din lume-a pierit
Şi vine deasupra Fiul tău iubit.
Maică Preacurată, roagă-te mereu
Pentru lumea-ntreagă, pentru neamul tău.
Se-aude clopotul bătând
Ne cheamă la Altarul Sfânt
E zi de rugă şi de cânt
E ziua Domnului cel Sfânt.
Duminica e ziua mea,
Voi oameni ce-aţi făcut cu ea?
Nu vă certaţi şi nu fiţi răi
Că sunteţi toţi copiii mei.
Eu crucea mea v-am dat-o scut,
Cu ea voi oameni ce-aţi făcut?
V-am apărat de tot cei rău,
Iar voi mă răstigniţi mereu.
Veni-va ziua de apoi
Când voi veni din nou la voi,
Vă voi certa, vă voi certa,
Ce aţi făcut cu ziua mea?
Sunt şase zile să munciţi,
A şaptea să vă odihniţi,
În casa mea să v-adunaţi,
Cuvântul să mi-l ascultaţi.
Dacă veţi face toţi aşa,
Eu vă voi binecuvânta,
Vă voi da pace pe pământ,
Vă voi primi în cerul sfânt.
Sub o salcie pletoasă
Maica Sfântă se opri,
Şi cu vocea-ndurerată,
Către salcie grăi:
"Dacă îmi cunoşti durerea
Şi voieşti să mi-o alini,
Dă-mi din ramurile tale
O cunună făr-de spini.
Fiul meu stă pus pe cruce
Îndurerat şi-n mare chin,
Şi cu ea la El m-oi duce
Ca durerea să-i alin."
Şi-atunci salcia miloasă
Crengile şi le-a plecat
Maica a făcut cununa
Şi s-a dus la Golgota.
Dar iudeii n-o lăsară
Cu cunună făr' de spini
Şi voiau ca El să moară
În dureri şi-n mare chin.
De-atunci salcia pletoasă
Nu s-a mai ridicat sus,
A rămas aşa plecată
Ca să-L plângă pe Iisus!
Tot aşa şi noi creştinii
Capu-n jos să ni-l plecăm
Şi cu inima curată
Lui Iisus să ne-nchinăm.
Când eram copil Iisuse,
Glasul nu ţi-am înţeles
Drumul crucii, drumul crucii
Suferinţe mi-am ales.
La-nceput când era pace,
Calea plină de popor,
Drumul crucii, drumul crucii
Era dulce şi uşor.
Dar, când a venit furtuna
Şi necazul mai târziu,
Drumul crucii, drumul crucii
Era gol. trist şi pustiu.
Şi din ce mergeam cu crucea
Tot mai grea mi se părea
Drumul crucii, drumul crucii
Tot mai sus, mai sus urca.
Crucea-i grea mă-nţeapă spinii
Se-nmulţiseră amar
Drumul crucii, drumul crucii
Ajunsese la calvar.
Mi-a căzut, o mână dulce
Ridicatu-m-a în sus
Drumul crucii, drumul crucii
Mă-ntâlnisem cu Iisus.
El mi-a spus despre Golgota
Mi-a spus chinurile Lui
Drumul crucii, drumul crucii
Pân-acolo-n vârf să-l sui.
Crucea-i grea, dar ce înseamnă
Eu sunt mic şi nu-nţeleg:
Drumul crucii, drumul crucii
Când va fi suit întreg?
Astea-s flori strânse în slove
Şi-n mănunchi le-am adunat
Drumul crucii, drumul crucii
Suferind l-am învăţat.
Ceata Creştinilor, dulce Fecioară,
Plină de dragoste azi te-nconjoară;
Cu dragă inimă azi vin şi eu:
Maică primeşte-mă sub scutul tău!
În rândul fiilor ce te onorează,
Şi-a ta icoană la piept păstrează,
Cu mare evlavie voi fi şi eu:
Maică primeşte-mă sub scutul tău!
Blânda ta inima, îndurătoare,
E-a păcătoşilor dulce scăpare;
Fii milostivă cu sufletul meu:
Maică primeşte-mă sub scutul tău!
Plini de încredere, cu toţi te cheamă
Numai cu dulcele nume de: Mamă;
Acesta-i numele ce-ţi dau şi eu:
Maică primeşte-mă sub scutul tău!
Maica oceanului, noapte furtunoasă
Tu îmi eşti singura stea luminoasă;
Tu, deci, îndreaptă-mă spre port mereu
Maică primeşte-mă sub scutul tău!
Căci de-a prăpastiei oarbă pierzare
Scutit e sufletul l-a ta luminare;
Deci luminează-mă pe drumul meu:
Maică primeşte-mă sub scutul tău!
Veniţi creştini la rugăciune
În casa Domnului cel Sfânt,
Veniţi creştini, plecaţi genunchii
Şi fruntea voastră la pământ.
Când clopotele-ncep să sune
În zori cu glasul lor duios,
Răsună-n undele lor tainic
Chemarea Domnului Hristos.
Aş vrea să mă-ntâlnesc cu Domnul
Să-L văd, în faţă să-L privesc
Şi să-i spun că-n lumea asta
Mai mult pe El îl preţuiesc.
Aş vrea să-L văd faţă în faţă
Căci ştiu că m-ar primi cu drag
Şi să-I spun, în lumea asta
Eu sunt un călător pribeag.
Veniţi cei osteniţi la Mine,
Cei osteniţi şi-mpovăraţi
Odihnă, pacea Mea cea Sfântă
Şi alinare să luaţi.
Aş vrea să-I spun tot ce mă doare
Şi să-I spun necazul meu
Şi să-I spun că n-am pe nimeni
Să-mi-mângâie sufletul meu.
Aş vrea să-I fiu o slugă bună
Să-L iubesc neîncetat
Şi cu cei drepţi împreună
Să-L slujesc cu adevărat.
Masa Domnului stă-ntinsă,
Dar cei poftiţi nu vin la ea
Ei n-aud glasul ce îi strigă:
Veniţi, creştini la masa Mea!
Veniţi, veniţi cu umilinţă
În faţa Sfântului Altar,
Veniţi să dezbrăcăm păcatul,
Şi să ne înnoim în har!
Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă
Dumnezeul meu
Pentru gândul nesfinţit
Pentru patima-n privit
Pentru vorba fără har
Doamne, iartă-mă Tu iar.
Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă
Dumnezeul meu
Pentru timpul meu trecut
Fără rodul ce l-ai vrut
Fără dragoste cu jar
Doamne, iartă-mă Tu iar.
Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă
Dumnezeu meu
Pentru felul meu firesc
Printre oameni când păşesc
Pentru traiu-mi în zadar
Doamne, iartă-mă Tu iar.
Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă
Dumnezeu meu
Pentru nevegherea mea
De-a rămâne-n voia Ta
Pentru tot ce-a fost murdar
Doamne, iartă-mă Tu iar.
Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă
Dumnezeul meu
Doar iertarea ce mi-o dai
Îmi păstrează-al păcii rai
Şi mă-nalţă iar şi iar,
Doamne-n veşnicu-Ţi hotar!
Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă
Dumnezeul meu
Lăudaţi-L că e mare
Dumnezeu
Ce-a păzit cu mână tare
Pe român, poporul său.
Aliluia!
El din veci ne-a fost părinte
Şi Stăpân
Nici de astăzi înainte
N-o să-l uite pe român.
Aliluia!
Mare e a Lui putere
Şi va fi,
Şi de câte ori vom cere
Să ne-ajute, va veni.
Aliluia!
Avem veacuri, mărturie,
C-al său scut,
Apărându-ne-n urgie
Printre veacuri ne-a trecut.
Aliluia!
Când veneau gloate barbare
Peste noi,
Dumnezeul nostru mare
Ne da braţe de eroi.
Aliluia!
Când purtam în grea robie
lanţul greu,
Noi credeam în bărbăţie
Şi-n-al nostru Dumnezeu.
Aliluia!
El ne-a dus la libertate
Şi la drept,
Şi sub scutu-i vom străbate
Cu credinţa lui în piept.
Aliluia!
Şi ne-a scris pe Sfânta Cruce
Biruiţi!
Şi ori unde vă veţi duce
Laurii să-i dobândiţi.
Aliluia!
Fecioară Maică Maria
Stăpână Împărăteasă
Pe tine te fericim
Curată fiică din Adam
Parfum de floare aleasă
Pe tine te fericim
Aleasă fiică de împărat
Fecioară nenuntită
Pe tine te fericim
Smerenia te-a ridicat
Şi te-a făcut slăvită
Pe tine te fericim
Mai sus de ceruri te-ai suit
Prin naşterea străină
Pe tine te fericim
Pe heruvimi ai covârşit
În cinste şi lumină
Pe tine te fericim
Şi serafimii în zborul lor
La slava ta cu dor privesc
Pe tine te fericim
Arhanghelii şi ceata lor
De frumuseţea ta doresc
Pe tine te fericim
Cântarea heruvimilor
Spre tine se îndreaptă
Pe tine te fericim
Iar ceata serafimilor
În ode se desfată
Pe tine te fericim
Arhanghelii neîncetat
Cu toate oştile cereşti
Pe tine te fericim
În dorul lor nesăturat
Din laudă nu se opresc
Pe tine te fericim
Eşti bucuria cetelor
De îngeri lăudată
Pe tine te fericim
Eşti pacea şi sfinţitul dor
A sfinţilor curată
Pe tine te fericim
Eşti mângâierea tuturor
Ce ţie se închină
Pe tine te fericim
Eşti Maica ortodocşilor
Şi-a lor nădejde bună
Pe tine te fericim
A rânduielilor cereşti
Stăpână mult cântată
Pe tine te fericim
Eşti şi a celor pământeşti
Scăpare întemeiată
Pe tine te fericim
Din aurorile cereşti
Făclie luminată
Pe tine te fericim
Şi nouă ne împărtăşeşti
Lumina cea curată
Pe tine te fericim
Potir sfinţit ce dăruieşti
Izvor de nemurire
Pe tine te fericim
Adapă-ne pe noi cei răi
Cu veşnica-ţi iubire
Pe tine te fericim
Şi ne hrăneşte neîncetat
Cu pâinea de viaţă
Pe tine te fericim
Ce dintru tine s-a luat
Fecioară prea curată
Pe tine te fericim
O, Maică fără de păcat
Balsam de mângâiere
Pe tine te fericim
Ne fii celor ce-am apucat
Cărarea spre Înviere
Pe tine te fericim
Fecioară Maică te avem
Liman de mântuire
Pe tine te fericim
Şi bucurie şi îndemn
Şi cale de suire
Pe tine te fericim
Bucură-te roză de mai
Şi floarea curăţiei
Pe tine te fericim
Bucură-te sfinţite Rai
Sălaşul fecioriei
Pe tine te fericim
Ne apără şi te păzim
Şi turn de apărare
Pe tine te fericim
Şi călăuză celora
Ce-n tine-şi-au scăpare
Pe tine te fericim
Şi Împărăţia lui Hristos
Ne-o dă ca moştenire
Pe tine te fericim
Ca să-ţi aducem ca prinos
A noastră mulţumire
Pe tine te fericim
Şi să-ţi cântăm neîncetat
Cântarea ta-n vecie
Pe tine te fericim
Cuvine-se cu adevărat
Să te slăvim Marie
Pe tine te fericim.
Astăzi voiesc a-ţi aduce
Laudă Sfinţită Cruce,
Cântând cu cântare dulce:
Bucură-te Sfânta Cruce!
Bucură-te, semn ceresc,
Cruce steag împărătesc!
Bucură-te, armă sfântă,
Bucură-te rugă sfântă!
Bucură-te, bucurie
Celor din călătorie!
Bucură-te sfântă armă
Care pe vrăjmaşi îi sfarmă!
Bucură-te, armă tare
Călătorilor pe mare!
Bucură-te, şi eu ţie,
Cânt astăzi cu veselie.
Astăzi ţie ţi se închină
Al meu trup făcut din tină,
Că pe tine când te fac,
De toată năluca scap.
Scap de vrăjmaşii cumpliţi
Ce sunt cu mine învrăjbiţi
Când te am eu păzitoare
Şi bună străjuitoare
Atuncea răul vrăjmaş
N-are la mine lăcaş
Şi se scutură şi piere
De nespusa ta putere.
Tu eşti a mea mângâiere
O Cruce a mea putere!
Tu eşti povăţuitoare,
Tu la Rai îndreptătoare,
Tu minuni mari ai făcut
De demult de la-nceput
Tu ape ai îndulcit
Ca mierea le-ai întocmit,
Tu Marea Roşie încă,
Pe cât este de adancă
În două ai despărţit,
O Cruce lemn fericit.
Tu pe cer te-ai arătat,
Creştinului împărat
Visele ai tâlcuit,
O Cruce prea fericită!
Având împrejur scrisoare
Cum că eşti biruitoare
Tu Cruce fiind purtată
Pe umeri ridicată
De Bunul Stăpân Iisus,
Mergând la Golgota-n sus
Acolo, Iisus voi,
Pe Cruce a Se sui
Unde prin mâini şi picioare,
Cu cuie străpungătoare,
A fost Sfântul Trup pătruns
Al Preadulcelui Iisus.
Pentru aceea şi mie,
Dă-mi scârbă şi bucurie.
Scârbă că sunt pacătos
Şi nevrednic de Hristos.
Bucurie căci semn sfânt,
Creştinilor pe pământ,
Eşti tu Cruce mângâiere,
O Cruce a mea putere.
Dă-mi dar ca să biruiesc
Tot sfatul cel diavolesc
Dă-mi o inima curată,
Dă-mi o minte luminată!
Şi aşa prin darul tău
Să mă-nvrednicesc şi eu
Vrednic a te lăuda,
Vrednic a te săruta !
Cântându-ţi cântare dulce:
Slavă ţie Sfântă Cruce!
Pe Tine Doamne Te slăvesc
Tot ce-i ceresc şi pământesc
Pe Tine Te lăudăm.
Văzduhul tot cu nori şi vânt
Ţie-ţi slujesc ca unui Sfânt
Pe Tine Te lăudăm.
Pâmântu-ntreg cât e de greu
Se-nvârte tot de dragul Tău
Pe Tine Te lăudăm
Şi întreagă natura Ta
Ţi-nalţă pururi osana
Pe Tine Te lăudăm
Şi tot ce mişcă Ţie-ţi spun
Că Eşti Puternic şi eşti bun
Noi pe Tine Te lăudăm
Împărăţeşti şi dai vieţi
Sărmanei făpturi pământeşti
Noi pe Tine Te lăudăm
Cel ce din tină la-nceput
Ai făcut om precum ai vrut
Pe Tine Te lăudăm
Şi l-ai pus în grădina Ta
Să fie stăpân peste ea
Pe Tine Te lăudăm
Dar El voindu-se Împărat
A căzut grabnic în păcat
Pe Tine Te lăudăm
Şi l-ai trimis din faţa Ta
Să-şi plângă fapta lui cea rea
Pe Tine Te lăudăm
Dar nu-ndelung Tu Te mânii
Şi mântuire-i aduci lui
Noi pe Tine Te lăudăm
Că din Fecioară trup ai luat
Şi lege nouă lui ai dat
Noi pe Tine Te lăudăm
Cela ce fiul desfrânat
În ţară iarăşi l-ai chemat
Pe Tine Te lăudăm
Şi orbului întunecat
Lumină în ochi i-ai picurat
Pe Tine Te lăudăm
Iar în Betania alergând
L-ai scos pe Lazăr din mormânt
Pe Tine Te lăudăm
La Ucenici în foişor
Ce hrană sfântă le-ai dat lor
Pe Tine Te lăudăm
Şi din mormânt Te-ai ridicat
Golind tot neamul de păcat
Noi pe Tine Te lăudăm
Iar Duhul Tău Ceresc având
Ne dă nădejde, ne dă şi cânt
Noi pe Tine Te lăudăm
Pe Tine Doamne te chemăm
Când ne rugăm şi ne-nchinăm
Pe Tine Te lăudăm
Când sufletul ne e încărcat
Şi de dureri şi de păcat
Pe Tine Te lăudăm
Ajută-ne, ne mângâie
Şi din necaz ne mântuie
Pe Tine Te lăudăm
Cela ce ai bogate mili
Ai grijă şi de cei umili
Pe Tine Te lăudăm
Ai milă de făptura ta
Pradă pierzării n-o lăsa
Noi pe Tine Te lăudăm
Umbreşte-ne cu Harul Tău
Să nu ne biruie cel rău
Noi pe Tine Te lăudăm.
Era odată-o tainică grădină
În care Domnul Se ducea plângând
Şi faţa Lui cea plină de lumină
Era-ntristată până la mormânt.
De multe ori, pe faţă El căzuse
Şi se ruga cu lacrimi de nespus
Să treacă ceasul să nu-mi dea paharul!
Paharul suferinţei lui Iisus!...
O, Ghetsimani, grădina suferinţei,
În tine plâns-a Domnul cu amar
Şi El se-mbracă-n haina umilinţei
Şi-şi pregăteşte drumul spre calvar.
O, Ghetsimani, grădina neuitată,
Tu ai văzut durerea lui Iisus
Şi Iuda cum L-a sărutat odată
Pe Domnul strălucirilor de sus...
O, Ghetsimani, aş vrea să fiu cu tine,
Să văd şi locul unde-a plâns Iisus
Să plâng şi eu, cu lacrimi şi suspine,
Să plâng, că Domnul pentru mine-a plâns...
Cruce sfântă, părăsită
Lâng-o margine de drum
'Coperişul tău se strică
Lângă creştinii de-acum.
Cruce sfântă, jalnic este
Tristă stai, plecată-n jos
Şi nu-i nimeni să te-ndrepte
Of, ce lucru dureros.
Oamenii nu-şi mai ridică
Pălăria-n dreptul tău
Să se-nchine şi să zică
Doamne, scapă-ne de rău.
Cruce sfântă, cu durere,
Tristă stai în locul tău
Caţi la lume făr-a cere
Ceva-n ajutorul tău.
Nimeni nu mai vine iară
Să te-ndrepte iar frumos
Bate vântul, te doboară
Cu icoana lui Hristos.
Dar credinţa mea îmi spune
Că mult nu va dăinui
Printr-o tainică minune
Crucea Ta va birui.
A bătut la uşa ta cineva
Şi n-a deschis nimenea
În tăcerea negrei nopţi, stă un om şi plânge
Faţa lui e numai răni, pieptul numai sânge.
Cine eşti străin pribeag, cine eşti?
De-al cui dor tu pribegeşti
Pentru cine ai răbdat bice fără număr?
Ce povară ţi-a lăsat rana de pe umăr?
Eu sunt robul ce slujesc tuturor
Un om al durerilor
Nimeni plată nu mi-a dat, numai spini şi ură
Numai răni şi lovituri, pieptul mi-l umplură.
Eu sunt pâinea ce s-a frânt lumii-ntregi,
Eu sunt vinul noii legi
N-am venit să plâng în drum răni usturătoare
Plâng pe cei ce-şi pierd acum ultima chemare.
A bătut la uşa ta cineva
O, deschide-i nu mai sta
Nu-l lăsa să plece trist, poate niciodată
Mâna lui la uşa ta n-are să mai bată.
De-aş ajunge cea mai mare slavă pământească,
În zadar, dacă-mi voi pierde slava mea cerească.
Ce folos, ce folos: Slavă, fără de Hristos?
De-aş avea toţi banii lumii să-mi stea vraf arginţii,
În zadar, dacă-mi lipseşte aurul credinţii.
Ce folos, ce folos: aur, fără de Hristos?
De-aş şti toată-nţelepciunea câtă e sub soare,
În zadar, dacă-mi lipseşte cea mântuitoare!
Ce folos, ce folos: minte, fără de Hristos?
De-aş fi omul cel mai tare de pe lumea toată,
În zadar, dacă mă-nfrânge pofta desfrânată.
Ce folos, ce folos: tânăr, fără de Hristos?
De-aş cuprinde lumea-ntreagă, tot al meu să fie,
În zadar, dacă-mi pierd viaţa cea din veşnicie.
Ce folos, ce folos, dacă mori fără Hristos?
Întoarce-te fiu rătăcit
Te-aşteaptă Tatăl tău
Odihnă nu e de găsit
Decât în sânul său.
Vino acum, grăbeşte vin
Nu-i timpul să-ntârzii,
Să nu rămâi pe veci străin
Şi făr' de căpătâi.
Vino aşa cum te găseşti
Lipsit şi zdrenţăros
Veşmântul cel mai bun primeşti
Din mâna lui Hristos.
Întoarce-te fiu rătăcit
La Tatăl tău din cer
Destul de când ai pribegit
Înstrăinat de El.
Întoarce-te fiu rătăcit
Ascultă-i blândul glas
Căci Tatăl tău va-njunghia
Viţelul cel mai gras.
Străin-a fost viaţa mea
Şi plânsul m-a-nsoţit în ea
A fost o viaţa de amar
Şi de dureri fără hotar.
Târziu de tot am întâlnit
Un om pe care L-am iubit
Eram pe lume singurel
Şi reazăm am găsit în El.
În seara când l-am cunoscut
Zăceam sub cruce biruit
De greutăţi şi de amar
Şi de dureri fără hotar.
O clip-am stat şi am privit
La cel pe cruce răstignit
Şi-abia atunci văzui şi eu
Cât a-ndurat stăpânul meu.
Eu strig că sunt nedreptăţit
El s-a rugat şi răstignit
Eu pe duşmani i-am duşmănit
El totdeauna i-a iubit.
De-atuncea-mi sufletul pustiu
Eu l-am iubit fără să ştiu
Că am văzut în gândul meu
Ce a făcut El şi nu fac eu.
Lacrimile-mi curg pe faţă,
Cu păreri de rău;
Supărat-am în viaţă
Rău pe Dumnezeu.
Refren:
Ţie, Maică-ţi cer,
Nu lăsa să pier;
Du-mă sus la Fiul Tău,
Şi la Dumnezeu.
Cere-i lui Hristos iertare,
Şi lui Dumnezeu,
Pentru-a Ta sfântă rugare
Că ne pare rău.
Nu-Ţi întoarce Sfânta faţă,
Celui ce-a greşit;
Du-l la singura viaţă,
Şi-l fă fericit.
Dacă drumul vieţii mele
Va fi foarte greu,
Ca să trec zilele grele,
Adă braţul Tău.
Iar în ceasul de pe urmă
Când El m-a chema,
Roagă-Te, durerea-mi curmă,
Tu, Măicuţa mea.
Şi mă du Maică cu Tine,
Sus la Dumnezeu;
Milă-Ţi fie Mamă Ţie
Că-s copilul Tău.
Cu cântare de mărire
Plecăm azi la mănăstire
Refren:
Maica Domnului
Nădejdea poporului
Sfântă Marie
Pentru noi roagă-te
Lăudăm pe Maica Sfântă
Pe fecioara cea mai blândă
Pe Fecioara minunată
Ce din veci e lăudată
Cerând mila ei cea mare
Preasfânt-ajutorare
Când în cale ostenim
Din suflet la ea gândim
Inima la ea ne zboară
Cei ce suntem în povară.
O Maicuţă Sfântă
Te rugăm fierbinte
Să ne-asculţi de-a pururi
Marea rugăminte.
Refren:
Nu lăsa Măicuţă
Să pierim pe cale
Căci noi suntem fiii
Lacrimilor tale.
Maică vino iară
Nu lăsa să piară
Ţara şi poporul
Turma şi păstorul.
Când plangeai sub cruce
Maică-ndurerată
Te-am primit de mamă
Noi şi lumea toată.
Călători pe marea
Veşnic tulburată
Noi ne-am pus în tine
Şi nădejdea toată.
Fă să-ţi bată zilnic
La miloasa-ţi poartă
Câtă vreme-n lume
Valuri ne mai poartă.
Iar când nori şi ceaţă
Înnegri-vor zarea
Vino Tu Măicuţă
Să ne-arăţi cărarea.
Aşa grăieşte Domnul slavei,
În glasul Sfintei Liturghii,
Deşi M-am înălţat în ceruri,
Eu nu vă las,
Eu nu vă las orfani copii.
În fiecare Liturghie,
Eu Mă cobor din nou la voi,
Deşi mi-e coasta Mea străpunsă
Şi-Mi curge sânge,
Şi-Mi curge sângele şiroi.
M-au răstignit din nou pe cruce,
În umbra Sfântului Altar,
Primiţi-Mi Sângele şi Trupul
Să nu vin iar,
Să nu vin iarăşi în zadar.
Eu sunt aici întotdeauna
În Sfânt Altar, spre răsărit,
Bisericile Sfinte-s goale,
Creştinii Mei,
Creştinii Mei s-au rătăcit.
Veniţi copiii mei la Mine,
Că vreau cu voi să locuiesc,
Să vă împac din nou cu Tatăl
Şi de păcat,
Şi de păcat să vă feresc.
Ş din potirul cinei Mele
Eu vreau cu toţii să gustaţi
Veniţi copiii Mei la Mine
Şi pacea Mea,
Şi pacea Mea să o aflaţi.
În fiecare fărâmiţă
Pe care-n taină o primiţi
Sunt eu întreg în toată slava
Şi vreau la Mine
Şi vreau la Mine să veniţi.
Mamă, ştii tu oare mamă datoria ta?
Ştii tu cât de sfântă este
Dar şi cât de grea
Ştii tu oare ce aşteaptă Dumnezeu să fii
Pentru El şi pentru lume
Şi pentru copii?
Refren:
Mamă nu uita, nu uita, nu uita datoria ta,
Nu-ţi uita răspunsul greu
Către Dumnezeu.
Mamă, nu uita că pruncul care-l ţii la piept
Poţi să-l creşti ca un netrebnic
Ori un suflet drept
Poţi să faci din el un înger
Sau un ticălos
Pentru asta vei răspunde-n faţa lui Hristos.
Mamă, tremură-naintea marelui răspuns
Mamă pentru ochiul veşnic nu-i nimic de-ascuns
Mamă roagă-te şi plânge
Trage cât de greu
Dar să-ţi creşti copiii numai pentru Dumnezeu.
Mamă, mântuirea ta e naşterea de fii
Dar de fii curaţi şi vrednici
Pentru ca să ştii
Că de viitorul lumii tu răspunzi mai greu
Mamă nu uita răspunsul către Dumnezeu.
Tu mi-ai fost şi îmi eşti scăparea,
Pururi Tu, Iisus al meu!
Nimeni altul nu îmi cunoaşte
Dorul şi necazul meu.
Refren:
Unde să mă duc?
Unde să mă duc?
Eu nu mă duc, Iisuse bun,
Dar Te-aştept plângând în drum...
Eu nu mă duc Iisuse drag
Dar te-aştept plângând în prag...
Eu nu mă duc Iisuse-al meu
Dar te-aştept plângând mereu
Unde să alerg, Isuse,
Când sunt singur, părăsit?
Toţi cei dragi se duc, Tu singur
Eşti mereu nedespărţit!
O, de când Te am pe Tine,
Sufletul întreg mi-e plin.
Mâna Ta în viaţă-mi lasă
Pace, şi belşug, şi-alin.
O, rămâi, rămâi cu mine,
Ca să fii pe veci al meu,
Iar eu rob supus şi umil,
Să rămân al Tău mereu!
Prea Sfântă Maică şi Fecioară
Nădejdea sufletului meu
Tu eşti a mea mijlocitoare
La milostivul Dumnezeu.
De n-ar avea în ceruri lumea
Rudenie de pe pământ
Atunci ar fi pustie viaţa
Asemenea unui mormânt.
De nu erai tu primăvară
A veacului înţelenit
Ar fi rămas de-a pururi iarnă
Şi Soarele n-ar fi zâmbit.
De n-ai fi revărsat tu zorii
Peste pământul adormit
Atuncea umbra cea de moarte
Ar fi rămas fără sfârşit.
Dar astăzi Preacurată Maică
Când toţi ne-am abătut la rău
De nu te vei ruga fierbinte
Ne părăseşte Fiul tău.
Trimite semn de pocăinţă
Norodului nedumerit
Şi adu iarăşi la credinţă
Pe sufletul cel ratacit.
Dezleagă Preacurată Maică
Cătuşele celor robiţi
Şi dăruieşte-le răbdare
Creştinilor năpăstuiţi.
Pentru Tine Doamne
Florile-n floresc
Pentru Tine noaptea
Stele strălucesc
Pentru Tine ploaia
Picură şi cântă
Şi-n grădină cerne
Bucurie sfântă
Pentru Tine candele
În altare ard
Tu la zile sfinte
Miluieşti cu nard
Pe copiii care
Osteniţi de joc
Pe iconostase
Cară busuioc
Lângă Tine Doamne
Cei săraci se strâng
Ţie-ţi cer iertare
Ochii care plâng
Către Tine Doamne
Plec genunchii smerit
Numai Tu Stăpane
Nu mai părăsit
Dă-mi puterea pietrei
Şi din cerul Sfânt
Picură-mi în suflet
Rouă să te cânt
Picură-mi în suflet
Rănile durerii
Iar pe buze pune-mi
Străjile tăcerii.
Pentru Tine Doamne
Florile-n floresc
Pentru Tine noaptea
Stele strălucesc.
Acel fiu de-mpărat mare
O, preafrumoasă pustie!
Domnul dându-i luminare
O, preafrumoasă pustie!
A lăsat împărăţie
O, preafrumoasă pustie!
Şi a plecat în pustie
O, preafrumoasă pustie!
Cu dor şi cu multă jale
O, preafrumoasă pustie!
Cântând astfel pe cale
O, preafrumoasă pustie!
De vieţuirea îngerească
O, preafrumoasă pustie!
Domnul să mă învrednicească
O, preafrumoasă pustie!
Primeşte-mă pe mine
O, preafrumoasă pustie!
Ca să vieţuiesc în tine
O, preafrumoasă pustie!
Întăreşte-mă-n răbdare
O, preafrumoasă pustie!
Dându-mi bună cugetare
O, preafrumoasă pustie!
Şi din lume când m-oi duce
O, preafrumoasă pustie!
Sufletul să-l pot da dulce
O, preafrumoasă pustie!
În Aceluia mână
O, preafrumoasă pustie!
Ce m-a zidit din ţărână
O, preafrumoasă pustie!
Şi a luat a noastră fire
O, preafrumoasă pustie!
Să ne-aducă mântuire
O, preafrumoasă pustie!
Slavă Domnului să fie
O, preafrumoasă pustie!
De acum până-n vecie!
O, preafrumoasă pustie!
Ridica-voi ochii mei la ceruri
De unde va veni ajutorul meu
Ajutorul meu de la Domnul
Cel ce a făcut cerul şi pământul
Ajutorul meu de la Domnul
Cel ce a făcut cerul şi pământul
Către Domnul paşii mei voi duce
Şi legea Lui va fi îndreptarea mea
Doamne, Doamne, Doamne, Doamne
Glasul meu auzi când mă rog eu Ţie
Doamne, Doamne, Doamne, Doamne
Glasul meu auzi când mă rog eu Ţie
Întru Tine eu mi-am pus nădejdea
Să nu mă depărtezi de la faţa Ta
Aliluia, aliluia, aliluia,
Slavă Ţie Doamne!
Doamne, fie Doamne mila ta spre noi
Doamne fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Şi din lacrimă velinţă
Pentr-un pat adânc şi cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din înfrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Şi din fiecare rană
O cădelniţă spre cer;
Şi din orişice dezastru
Sau crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
Şi un zambet înţelept.
Doamne fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Şi din lacrimă velinţă
Pentr-un pat adanc şi cald.
Doamne, fie Doamne mila ta spre noi
Stăpâne însângerat, Domn al luminii
Şi veşnicie limpede - Iisuse,
Tu Care ai primit pe frunte spinii
Şi cuie adânci în mâinile-Ţi supuse.
Tu, Domn al răstignirii şi Învierii,
Care din Cruce ne-ai făcut lumină
Şi răsărit din rănile tăcerii
Şi cântec din osânda-Ţi cea fără de vină.
Dă-ne încleştarea Ta, dă-ne puterea
Din ceasul pironirii însângerate,
Să ne primim şi cuiele şi fierea,
Ca Tine în marea Ta singurătate.
Pe fruntea ţării zâmbetul Ţi-l pune
Şi neamul care-acum osânda-şi duce
Învaţă-l Tu amara rugăciune
Din clipele suirilor pe Cruce.
Cu mâna Ta ca borangicul lunii
Din răni opreşte sângele fierbinte,
Închide-n piepturi geamătul furtunii,
Sărută-i ţării lacrimile sfinte.
Şi sus, pe Crucea crâncenă pe care
Stă neamul nostru răstignit fără de vină,
Tu scrie, Iisuse, un aprins inel de soare
Ca semn al Învierii ce o să vină.
Şi spune morţilor celor de sub troiţe sfinte
Că va veni cândva o dimineaţă
Când neamu-ntreg va fulgera la viaţă
Cuminecat cu morţii din morminte.
Designed with Mobirise
HTML5 Site Builder